În ziua de 24 februarie, ucrainienii au simțit cum le fuge pământul de sub picioare. Până în acel moment, nimeni nu a crezut în realitatea unui război, chiar dacă semnele și avertismentele lui au fost pretutindeni. În fața acestui atac neașteptat, violent și fără discernământ, ucrainienii au reacționat probabil cum ar fi reacționat orice alt popor din lume: bărbații au rămas acasă să lupte, iar femeile, copiii și oamenii în vârstă au ales, ca unică alternativă, pribegia. Majoritatea dintre aceștia au plecat nepregătiți, și-au lăsat casele așa cum erau, nu au reușit să-și strângă lucrurile la care țineau, nu au avut timp să își numere banii și cu siguranță nu au avut destul timp să înțeleagă ce, dar mai ales de ce li se întâmplă ceea ce se întâmplă. Pentru o perioadă bună de timp de acum înainte, viața lor va fi cu siguranță instabilă, iar amintirea acestor zile va rămâne un coșmar pe care își vor dori să-l uite. Lumea întreagă va fi diferită după trecerea acestui vis urât.

Aceasta este starea sufletească și materială în care refugiații ucrainieni ajung acum la granița cu România. Româniii sunt pregătiți să-i primească așa cum se cuvine, vom face ceea ce predecesorii noștri ne-au învățat încă din timpuri vechi: se pregătesc așternuturi curate, băi fierbinți și mâncare caldă. Ne vom strădui să le oferim cel mai călduros simulacru al ideii “de acasă”. În acest moment, trebuie să fim cu toții, mai presus de orice altceva, oameni.

Satul românesc a fost dintotdeauna o mamă blândă, adoptivă și necondiționat iubitoare. Nu de mult, satele noastre au ascuns în sânul lor deținuți politici, apropiați de-ai lor și mulți alți așa-ziși dușmani ai poporului. Oamenilor de la sat nu le-a fost frică să-i primească în casele lor, chiar dacă riscau să fie denunțați, uciși sau închiși pe nedrept, la rândul lor. Cu atât mai mult acum, când avem în mâinile noastre libera exprimare și toate motivele să devenim solidari cu orice cauză în care credem, trebuie să nu stăm indiferenți.

De ce dispunem și cum facem asta?

Federația LEADER, care reunește probabil cele mai reziliente Grupuri de Acțiune Locală din România, pune la dispoziția Guvernului României 200 de comunități rurale din întreaga țară care pot să integreze emigranți din Ucraina pe termen scurt și mediu.

Pe termen scurt, comunitățile rurale pot să preia refugiați care să fie găzduiți fie în casele oamenilor, fie în spații organizate de către primăriile comunelor noastre. Pe termen mediu, solicităm, de urgență, un parteneriat cu Guvernul României, ca să creăm împreună instrumentele necesare integrării emigranților din Ucraina în calitatea de populație activă în mediul rural românesc.

În comunitățile mici, oamenii sunt mai conștienți de problemele celorlalți, autoritățile sunt mai apropiate de cetățeni, iar deciziile se iau mai rapid. Poate că a venit momentul prielnic să demarăm și să testăm cu încredere această dinamică și stare de fapt în care credem.

În ultimii zece ani, în România, programul LEADER a sprijinit factorii implicaţi din zonele rurale să analizeze potenţialul propriei lor regiuni și acest lucru s-a dovedit a fi un instrument eficient în ceea ce privește punerea în aplicare a politicilor de dezvoltare. Programul LEADER este astăzi singura abordare teritorială de jos în sus ca formă programatică pentru resursele publice, cu atât mai mult cu cât este susținută și implementată prin structuri de parteneriat public-privat.

Nu suntem puțini și nu suntem singuri! Grupurile de acțiune locală, la nivelul României reprezintă aproximativ 93% din populația rurală: 8.456.952 de locuitori din totalul de 9.113.095 locuitori, plus aproximativ 12% din populația urbană: 1.288.048 de locuitori din totalul de 10.531.255 locuitori.

Puteți dona pentru proiectul «LEADER pentru Ucraina» gestionat de Federația LEADER în următoarele conturi:

RO62BTRLRONCRT0599304602 – în lei

RO39BTRLEURCRT0599304601 – în euro.